Repere istorice în dezvoltarea camerelor video

Scopul camerei video este cunoscut tuturor. Cu acest dispozitiv sunt înregistrate în mișcarea imaginii și sunetul a ceea ce se întâmplă în jur. Camere video moderne, încorporate în smartphone-uri, vă permit să capturați evenimente interesante, să atingeți momente, să revizuiți, să admirați, să vă bucurați și să vă împărtășiți cu prietenii prin intermediul rețelelor sociale.

Acum, puțini oameni cred că apariția primelor dispozitive de filmare video a fost odată o minune. Modul în care tehnologiile de înregistrare video au fost îmbunătățite și care au fost în fruntea creării unui atribut util și atrăgător al persoanelor care trăiesc în secolul XXI sunt repere importante în istoria unei camere video.

Invenția tehnologiei de înregistrare video și crearea primului aparat

Principiul codării unei imagini într-un semnal video A inventat inventatorul german Paul Nipkov. În 1884, el a brevetat "telescopul electric pentru reproducerea obiectelor luminoase", un detector de disc cu găuri în spirală.

Prima cameră video mecanică Inginerul scoțian D. Baird a inventat pentru înregistrarea imaginilor în mișcare în 1924. La baza aparatului său era discul Nipkov, prin care imaginea era codificată într-un semnal video pentru transmisie pe fir. În această unitate staționară, camera și semnalul de înregistrare al aparatului au fost conectate prin cablu

Evoluția înregistratoarelor video

Camerele video cam ciudate, dar mobile, au început în 1940, când tuburile catodice brevetate de oamenii de știință electronici Zvorykin și Farnsworth au început să fie folosite pentru a codifica imaginile.

Ambele tipuri de camere video moderne au înregistrat numai imagini. Și primul video recorder cu înregistrarea simultană a imaginilor și a sunetului a apărut în 1956. O astfel de cameră video a fost inventată de D. Luch, C. Anders și C. Ginsberg. Ei au dezvoltat formatul video Betacam. Aparatul general era foarte scump și era disponibil numai pentru întreprinderile mari din industria cinematografică și de televiziune.

Producătorii au fost interesați de îmbunătățirea camerei video: au căutat să reducă dimensiunea, au dezvoltat formate video mai compacte. Pionierii în lansarea camerelor video disponibile consumatorului general au fost Sony și JVC. La începutul anilor 80 ai secolului XX, alte companii au început să producă camere video analogice.

Cel mai obișnuit format de înregistrare a devenit standardul Video Home System (VHS) dezvoltat de JVC. A fost, de asemenea, utilizat în segmentul paralel de dezvoltare a VHS-VCR portabile.

Au fost produse camere de luat vederi cu casetă cu casete videocare a înregistrat videoclipurile înregistrate. Datorită dimensiunii casetei, camerele video de film erau destul de greoaie. Dezvoltarea de către Panasonic a casetelor compacte și a formatului VHS-C a permis aparatului să se încadreze într-un corp mai compact și mai ușor. În anii '90, datorită eforturilor inginerilor JVC și Sony, au apărut o serie de alte codări video alternative, oferind o calitate îmbunătățită a înregistrării: S-VHS, Video8, Hi8. În același timp, niciunul dintre formatele analogice nu a înregistrat copii echivalente.

Aspectul numerelor

Saltul calitativ din videoclip a fost realizat odată cu apariția formării digitale de compresie video "Digital Video" din 1995. Formatele Digital8, microM, miniDV au apărut pentru utilizarea în camere pentru consumatorul în masă, dar ultima, miniDV, a fost larg răspândită. Înregistrările video digitale de masă au fost produse începând cu anul 2001.

Dacă, în versiunea analogică, semnalele luminoase sunt înregistrate ca o curbă pe un film sau alt purtător, iar distorsiunile sunt posibile la copiere, atunci opțiunea de codare digitală implică scrierea unui cod binar. Atunci când sunt copiate erorile de înregistrare digitală sunt excluse, calitatea copiilor videoclipului nu suferă în timpul rescrierii repetate.

Tranziția către numere a influențat dezvoltarea unor noi, mai mult transportoare compacte: carduri de memorie, unități flash, CD-uri etc. Odată cu apariția noilor suporturi media, dispozitivele de casete au dat drumul unor dispozitive mai avansate și mai compacte. De asemenea, senzorii digitali au fost utilizați în camere, DVR-uri, smartphone-uri, laptop-uri și tablete.

Sony HDR-FX1E semi-profesionale HDV

Utilizarea camerelor video analogice în vremurile moderne

Cu toate acestea, înregistratoarele analogice și-au găsit și nișa în era digitală. Sunt folosite pentru implementarea sistemelor de supraveghere în spatele unor zone de acoperire mici:

• în case particulare și apartamente;
• la intrarea în intrări înalte;
• în birouri și buticuri mici;
• în case și case de țară;
• în depozite;
• în locuri de parcare.

Cererea de înregistratoare video analogice datorită accesibilității, întreținerii simple și punerii în funcțiune. De asemenea, aceste dispozitive sunt fiabile și practice de folosit.

Sistemul CCTV folosind camerele analogice constă din următoarele. Fluxul luminos capturat de obiectivul aparatului foto cade pe elementul sensibil al matricei CCD (matrice), unde este transformat într-un semnal video. În plus, cablul coaxial care conectează DVR-ul cu un computer, semnalul este transmis și reprodus pe imaginea de pe ecranul monitorului.

Un minus remarcabil de camere analogice de uz casnic - calitatea imaginii când scalarea este cauzată de rezoluția redusă. Prin urmare, pentru organizarea supravegherii video la locul de muncă, în supermarketuri și centre comerciale, ar trebui să alegeți dispozitive analogice mai scumpe, cu echipamente de înaltă rezoluție sau echipamente digitale.